Acesta este un post aiurea. [These ARE some clues to understand me, they really are] Nu incercati sa va explicati. Nu are rost.

“Eu nu am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a prăbuşit din cauza ideilor.”  [sunt constienta de asta, mersi, mersi]

“După anumite nopţi ar trebui să ne schimbăm numele, căci cu adevărat nu mai suntem aceiaşi.”  [intelegi ce vreau sa zic, nu?]

“Între Plictis şi Extaz se deapănă întreaga noastră experienţă privitoare la timp.” [intradevar, imi petrec timpul plictisindu'ma in propriul meu extaz. Ma gandesc, si stiu ca am dreptate.]

“Cu fiecare zi suntem mai singuri. Ce grea si usoara trebuie sa fie ultima!” [nu am cuvinte, sorry]

“Îmi este călăuză oricine-i mai nebun decât mine.” [sunt paranoica, usor schizofrenica si ocazional isterica..deci, la dracu, nu am nevoie de  călăuze, cand singura formez un anturaj intreg]

“Nu te temi de viitor decât atunci când nu eşti sigur ca te poţi omorî la momentul dorit.”  [ador atentatele sinucigase ocazionale pe care le am..niciodata nu'mi dau in petec prea tare.]

Nu’i nimic de inteles din ce am scris. Am vrut doar sa’mi insir deceptiile, problemele, temerile, obsesiile, tampeniile si sa’mi exprim prin citatele lui Emil Cioran starea de doi franci pe care o am.